press

Aparitii Presa

Speram sa gasiti informatii interesante citind articolele publicate in Romania sau peste hotare de catre echipa noastra.

Meniul de foodservice: Indexul, Povestitorul si Specialistul

August 2008 - Food&Bar Magazine

Daca spunem ca dragostea trece prin stomac, putem accepta ca meniul e harta catre stomacul clientilor de foodservice. O data asezati la masa, chelnerul ne lipeste in mana meniul restaurantului si din acel moment suntem singuri in fata aventurii la capatul careia decidem ce mancam si bem.

Detalii


In cafenele si cluburi, avem cazul cel mai simplu: „draga consummator, in acest local poti bea cafele si sucuri bune dupa cum urmeaza.” Doua puncte si apare lista de branduri si specialitati care in timp au devenit standard in industrie. In meniurile de cafenea si club sunt putine de spus in afara unei eventuale povesti scurte despre inceputurile glorioase ale lantului de cafenele sau a unei pagini dedicate credo-ului locatiei respective.

Cand tinem insa in mana un meniu de restaurant, lucrurile trebuie tinute la foc mic si analizate pe stomacul plin, pentru ca asa se iau deciziile cumpatate. Din experienta de pe piata romaneasca am extras trei abordari generale ale meniurilor si imi propun sa le trecem impreuna in revista. Sper sa va regasiti in cel putin una din tipologiile urmatoare.

Cele trei arhetipuri de meniu de foodservice sunt: Indexul – sau lista de mancaruri pe care le stie a prepara bucatarul, Povestitorul – sau meniul care iti explica fiecare procedeu de fabricatie alaturi de epitete imbietoare si Specialistul – sau ghidul culinary, care iti explica in ce mod poti combina friptura, vinul si desertul.

Meniurile tip Index

Meniurile tip Index sunt cele mai raspandite si, prin urmare, si cele mai variate. Daca la baza aceste meniuri sunt o lista de specialitati care merge pe principiul „uite ce stie bucatarul nostru sa gateasca”, variatiunile pe tema aceasta alcatuiesc o familie pestrita in care diferentierea restaurantului este extrem de improbabila.

Una dintre variante consta in adaptarea stilului calendarului crestin ortodox, in care toate felurile de mancare sunt inghesuite pe o coala A3 indoita in 3. Daca localul are si o clientela bilingva, meniul se va transforma in cosmarul oricarui designer si in calvarul clientilor: niste puricei ingramaditi pe coala, eventual colorati diferit in functie de limba straina aleasa.

Cea de-a doua varainta este Indexul Contabil, in care, pe langa pomelnicul de mancaruri, bauturi si ingrediente, avem si modificari de pret marcate prin suprascriere sau lipirea unor hartiute de culori diferite peste care se trece de mana noul pret. Il numim contabil, pentru ca imediat ce creste pretul unui ingredient, al piureului de cartofi spre exemplu, meniul reflecta aceasta schimbare pentru a se asigura ca (a) restaurantul transfera imediat diferenta de cost catre client si (b) contabilul companiei lucreaza permanent cu aceeasi marja.

Din punct de vedere al businessului, meniul Index are cateva beneficii care nu pot fi contestate: e simplu de alcatuit, simplu de modificat si ieftin de tiparit. In ceea ce priveste aspectele sale mai putin placute: e greu de urmarit, nu sustine imaginatia clientilor si deconspira politica de preturi a restaurantului.

Meniurile Povestitor

Meniurile Povestitor sunt de regula scrise de pasionati, pentru clientii gurmet. Cu toate acestea, nici gurmanzii nu se supara atunci cand li se povesteste cum e facuta mancarea lor. Epitetele sunt cel mai important atu al acestui arhetip. „Rosia zemoasa si dulce este imbratisata de aroma galagios de proaspata a busuiocului verde venit din insorita Italie” – acesta e doar un exemplu in care Povestitorul te imbie cu fiecare fel de mancare din retetarul bucatarului. Pentru a ne limita doar la cea mai importanta caracteristica de succes a Povestitorului, spunem ca in exemplul de mai sus avem de-a face cu un text in care s-au strecurat cuvinte care in programarea neurolingvistica au menirea de a creiona un tablou apetisant pentru toate simturile noastre:

Simt tactil a imbratisa
Gust zemos, aroma
Auz galagios
Vizual verde, insorit
Miros aroma, busuioc
Un meniu Povestitor e dificil de scris, dificil de modificat si parca prea boem pentru ca la final sa ti se aduca nota de plata. Cu toate acestea e un meniu de foodservice care spune ceva despre locatia respectiva: un loc in care patronul, bucatarul si clientul au ca pasiune comuna mancarea buna.

Meniurile Specialist

Un restaurant cu staif, e un loc in care te duci sa arati ca esti o persoana rafinata si cultivata – macar din punct de vedere culinar. Aceastea fiind spuse, meniul trebuie sa reflecte rafinamentul dorit deopotriva de bucatar si oaspeti. In timp ce Indexul si Povestitorul se concentreaza pe a da de inteles clientului ce poate el manca in localul respectiv, Specialistul e ghidul culinar perfect care ofera cele mai potrivite combinatii de mancare si bautura. Intr-un restaurant cu meniu Specialist, informatiile sunt grupate astfel incat oaspetii sa poata alege dintr-un foc friptura, vinul si desertul.

Desi e greu de alcatuit, meniul Specialist e usor de parcurs si asigura o rata de consum sporita. Atunci cand pe pagina de spaghetti esti imbiat cu vinurile cele mai potrivite, cresc mult sansele sa accepti recomandarea casei si sa comanzi spaghetti, vin si tiramisu.

In cele din urma, meniurile din foodservice sunt concomitent o proba de virtuozitate culinara si de management al informatiei. Un meniu Index functioneaza in cazul restaurantelor ieftine, unde volumul cifrei de afaceri face profitul, iar Povestitorul si Specialistul sunt bune in cazul restaurantelor in care marja mare e justificata nu doar de calitatea mancarii si a servirii, ci si de confortul psihic pe care il primesti atunci cand stii ca te afli in compania unor pasionati in ale foodserviceului.


Top companii in foodservice

Iulie 2008 - Food&Bar Magazine

Asa cum am promis in editia trecuta, revin cu o privire de ansamblu asupra celor mai importante companii de foodservice din Romania.

Detalii


Intotdeauna cand discutam cu clientii nostri despre analizele competitiei, petrecem o mare parte din timp cu explicarea datelor financiare. Vom proceda intr-un mod similar si in cazul analizei ce urmeaza. In primul rand, reamintim ca cele mai proaspete date financiare existente astazi sunt cele pentru anul financiar 2006. Abia din toamna vor fi disponibile datele oficiale pentru 2007. In al doilea rand, spunem de fiecare data ca atunci cand analizam grupe de companii – si nu competitori individuali – ne bazam strict pe datele raportate de acestia, fiind obligati sa le consideram drept relevante si corecte.

Rezultate financiare

Acestea fiind spuse, incepem trecerea in revista a companiilor de foodservice prin listarea celor mai importante 15 companii din Romania.

Cele mai importante trei companii din top 15 analizat sunt retele de fast-food; McDonand’s Romania, US Food Network – compania care opereaza reteaua KFC – si American Restaurant System – cea care e cunoscuta drept Pizza Hut Romania – au avut cele mai mari incasari in 2006. In cadrul primelor cinci companii de pe piata, distantele fata de lider sunt insa considerabile. KFC a generat 30% din cifra de afaceri McDonald’s, in timp ce Pizza Hut doar 22%. Primele doua lanturi de restaurante autohtone, La Mama si City Grill, se afl a la distante considerabile de primul clasat – sub 10% din cifra de afaceri generata de McDonald’s.

Datele financiare confirma faptul ca, in afara primelor cinci companii care pot fi considerate lanturi de restaurante, piata romaneasca este marcata de un puternic caracter local. In Bucuresti avem staruri locale precum Casa Vernescu, Terasa Doamnei, McMoni’s, Sheriff’s si Casa Doina.

Vorbim asadar in principal de locatii care realizeaza cifre de afaceri mari pe baza evenimentelor speciale – cum ar fi nuntile – si de pizzerii. Brasovul intra in top tot prin liderul pietei, Adrian Restaurant, compania care opereaza franciza McDonald’s in localitate. Tyrol Serv din Prahova este un fast-food cu specific romanesc, care opereaza in cadrul unui cash and carry.

Indicatori de eficienta

Din punct de vedere al eficientei per angajat, marile lanturi de restaurante sunt devansate in top de firma prahoveana Tyrol Serv, cu doar 16 angajati si de restaurantul Briza Marii Negre din Constanta, cu 48 angajati. La o analiza comparativa a celor doua clasamente, se remarca faptul ca cele trei retele de restaurante cu franciza americana se mentin in top 5, in timp ce City Grill si La Mama inregistreaza o coborare spectaculoasa de 10, respectiv 9 pozitii.

In ceea ce priveste cheltuielile operationale, pe esantionul analizat, 41% din sumele pe care le folosesc companiile pentru a functiona sunt dedicate cumpararii de materii prime si consumabile, in timp ce salariile cantaresc in medie o cincime din bugetele operationale. In 2006, KFC aloca 51% din bugetul de cheltuieli pentru materii prime, in timp ce City Grill pare cel mai presat competitor pe partea de salarii (24% din cheltuieli). Oricum, atat McDonald’s cat si Casa Vernescu alocau procentual pentru sa larii fonduri mai mari decat media celor zece companii analizate.

Profitabilitate

In ceea ce priveste profitabilitatea operat ionala, calculata ca raport intre profitul operational (EBIT) si cifra de afaceri, primele cincisprezece restaurante din Romania se situeaza in jurul mediei de 9%. Cu toate acestea, KFC, Terasa Doamnei si Casa Doina se bucura de eficiente operationale considerabil mai mari: 23%, 20% si respectiv 15%.

Desi cele doua lanturi locale sunt operatiuni de foodservice profitabile, eficienta lor poate suferi imbunatatiri, avand in vedere cele 1-2% ale profitabilitatii operationale.

Combinand profitabilitatea operationala cu cresterea medie anuala a cifrei de afaceri, identificam doua categorii clare de competitori: grupul de profitabili si in crestere rapida si „plutonul de mijloc al pietei”. KFC si CI Bulevard sunt companiile cu crestere rapida si profitabila, in timp ce McDonald’s, Pizza Hut, Mc Moni’s si Sheriff’s sunt companii de succes, care ar putea beneficia de o strategie mai agresiva de crestere.

Din punct de vedere al strategiei de crestere, City Grill pare sa fi sacrificat in anii trecuti profitul in favoarea cresterii rapide a retelei, iar faptul ca La Mama a anuntat de curand un program agresiv de extindere in tara ne poate face sa credem ca in anii care vin, compania se va apropia de plutonul de mijloc al esantionului.

Insumand analiza de mai sus, putem spune ca in Romania restaurantele sunt profitabile, dar putin eficiente. E greu de spus cum se masoara acest fapt in farfuria consumatorului, dar cu siguranta se simte in buzunarele investitorilor.

Nota: Din analiza au fost excluse companiile inscrise in alt cod CAEN sau cele pentru care nu au fost disponibile date financiare.


Piata restaurantelor a ajuns la un miliard de euro

Iunie 2008 - Business Standard

Nivelul de trai in crestere i-a determinat pe romani sa iasa mai des la restaurante si cafenele. In unele orase, numarul acestora este chiar mai mic decat cererea.

Detalii

Bucurestiul este cel mai atractiv din punctul de vedere al diversitatii ofertei de restaurante. Totodata, aici functioneaza si cel mai mare numar de fast-fooduri, cafenele si companii de catering. Daca in 2006 activau 5.267 de firme doar in domeniul restaurantelor (fara cafenele si serviciile din hoteluri), acum numarul acestora ajunge la 5.439, conform companiei Visionwise. Capitala si sectorul agricol Ilfov au aproape 950 de localuri, in timp ce numarul cel mai mic de restaurante e detinut de judetul Botosani, cu numai 33 de spatii de servire a mese.


Ce isi doreste consumatorul roman

Iunie 2008 - Food&Bar Magazine

Cand ai de-a face cu o piata de peste 1 miliard de euro anual, e recomandat sa vezi nu doar cat de mare este, ci si ce structura are, cine sunt clientii si ce preferinte au.

Ecoul primit in urma analizei prezentate la Foodservice Industry Forum 2008 arata ca e un moment bun sa privim cu atentie la cele doua forte economice despre care vorbim de fiecare data atunci cand discutam despre restaurante, baruri si cafenele: cererea si oferta. Incepem astazi cu detaliile despre purtatorii cererii, urmand ca data viitoare, adica in numarul urmator, sa ne uitam cu atentie asupra companiilor din domeniu.

Detalii


Analiza porneste cu un studiu de piata realizat de Daedalus Consulting – partener Millward Brown, care s-a concentrat pe aflarea de informatii despre obiceiurile de consum ale clientilor de restaurante din Romania. In prima faza, studiul s-a concentrat pe obtinerea delimitarii restaurantelor clasice de locatiile fast -food. Asadar, datele ne indica numarul si natura clientilor de „fast” versus „slow” food, pentru ca analizele ulterioare sa se refere doar la clientii restaurantelor clasice. Acum, ca am stabilit coordonatele de baza ale discutiei noastre, sa trecem la treaba si sa studiem informatiile despre clienti.

Unul din trei la restaurant

In ultimele patru saptamani, unul din trei romani a fost cel putin o data la restaurant. E mult? E putin? Parca aud managerii si patronii restaurantelor: „E foarte putin. Si in plus, daca doar unul din trei vine la restaurant, cum se face ca vad aproape zilnic aceleasi fete la mine in locatie?”. Comentariul este pertinent si meri ta doua raspunsuri incurajante. „Unul din trei” inseamna ca exista potential de crestere. Simpla trecere la doi din trei ar aduce cu sine dublarea vizitatorilor si probabil dublarea cifrei de afaceri.

Al doilea raspuns e o intrebare: oare nu ar fi interesant de investigat cine sunt clientii restaurantelor? Un client bogat e un client drag. Studiind datele obtinute putem spune ca jumatate din absolventii de studii superioare se afla printre clientii restaurantelor. In plus, 55,6% dintre managerii si intreprinzatorii romani merg la restaurant, iar jumatate din profesionistii angajati cu studii superioare sunt si ei la masa de langa manageri. Prin urmare, 1 din 3 primeste culoarea data de calitatea clientilor: romani cu sanse mari sa dispuna de venituri peste medie.

Iesim de 3 ori pe luna

In ultimele patru saptamani, romanii au luat in medie masa de 2,8 ori la restaurant, in timp ce doar 9 din 100 de romani au fost de cinci sau mai multe ori la restaurant.

Daca privim si datele de identificare a categoriilor sociale care sunt mai des intalnite in restaurante, ni se confirma corelatia referitoare la categoria profesionala intalnita in cazul celor 1 din 3 romani. Jumatate din romanii cu venituri pe membru de familie mai mari de 1200 RON au luat masa la restaurant de cinci sau mai multe ori in ultimele patru saptamani. 30% din manageri si 28% din angajatii cu studii superioare se numara printre clientii fideli ai restaurantelor („am luat masa de cinci sau mai multe ori la restaurant”). Iata insa si un criteriu nou de analiza: numarul de membri din gospodarie. Jumatate din romanii care locuiesc singuri – de exemplu celibatarii – au luat masa la restaurant de 5 sau mai multe ori in ultima luna.

Ce gusturi au romanii?

Desi romanii declara ca, la ultima vizita la restaurant, au consumat mancare cu specific romanesc, este posibil ca ei sa asimileze tipuri de mancare internationala cu bucataria locala. Spre exemplu, un gratar de piept de pui cu garnitura de cartofi prajiti ar putea intra fara probleme in specificul romanesc. Acestea fiind spuse, 76,3% din clienti consuma mancare cu specific romanesc, 13,1% italienesc si 3,9% cu specific pescaresc. Singura diferenta geografica este cea intre Moldova si Ardeal, ardelenii preferand intr-o masura mai mare mancarea romaneasca. Antreprenorii au consumat intr-o masura semnificativ mai mare mancare cu specific vanatoresc, iar elevii si studentii s-au indreptat inspre fast-food.

Procentele de mai sus reprezinta portia cu care e prezent fiecare specific culinar in farfuria gigantica din restaurantul numit Romania. Daca, spre exemplu, am include in analiza si fast-food-ul sau mancarea livrata la domiciliu, mancarurile cu specific italienesc si chinezesc ar aparea cu procente mult mai mari.

Servirea e mai importanta decat mancarea

Datele arata ca, in general, romanii ies la restaurant pentru a se intalni cu prietenii. In special tinerii din categoria de varsta 18 -24 de ani se inscriu in aceasta tendinta. Pe langa intalniri regulate cu prietenii, tot tinerii pana in 35 -40 de ani sunt cei mai posibili clienti care sa isi serbeze ziua de nastere sau onomastica la restaurant.

Asa cum era de asteptat, datele arata ca restaurantele de pranz – cele care pun accent pe vizitele din pauza de masa – sunt de regula locuri in care intalnim cei mai multi celibatari (un singur membru in gospodarie) si, in acelasi timp, cei mai inraiti clienti ai restaurantelor: 21% din cei care merg de 5 sau mai multe ori pe luna la restaurant.

Atunci cand privim intalnirile de afaceri, cel mai important lucru pe care trebuie sa il asigure un restaurant consta in oferirea unei serviri impecabile. Clientii care merg la restaurant pentru intalniri de afaceri pun calitatea servirii inaintea calitatii mancarii. Acest aspect este principala diferenta intre intalnirile de afaceri si restul ocaziilor de luat masa la restaurant: calitatea servirii bate calitatea mancarii.

Cat se lasa bacsis?

In medie, romanii au lasat ultimului chelner care i-a servit 6,83 RON bacsis, iar restaurantele cu cele mai mari sanse de a avea personal obisnuit cu bacsisuri mari sunt cele cu specific asiatic sau alt specific international (ex: japonez, thailandez, fusion etc).

In ceea ce priveste regiunile istorice, bucurestenii sunt cei mai darnici cu 9,21 RON, iar cei mai economi sunt ardelenii (5,51 RON). In acelasi timp, intalnirile de afaceri genereaza cele mai mari bacsisuri: 8,06 RON.

Acum stim sau ni s-a confirmat ca restaurantele din Romania au clienti care stiu ce isi doresc. Clientii fideli sunt de obicei si clienti avuti, ceea ce inseamna ca sunt, de regula, oameni cu asteptari inalte si, in acelasi timp, oameni cu termeni reali de comparatie in ceea ce priveste calitatea ofertei din locatiile romanesti.


Bucurestenii lasa la restaurant cele mai mari bacsisuri, in medie 9,21 lei.

Mai 2008 - Business Standard

Romanii lasa in medie la restaurant un bacsis de 6,83 lei, bucurestenii fiind cei mai darnici cu 9,21 lei, iar ardelenii cei mai economi cu 5,51 lei, informeaza un studiu al Visionwise (divizie a Daedalus).

Detalii

Potrivit studiului mentionat, 32% dintre subiectii chestionati lasa un bacsis de cinci lei sau mai putin, 20,6% intre 5-15 lei, iar 11,7% peste 15 lei. Apropae 9% au declarat ca nu lasa bacsisi.
Conform sursei citate, intalnirile de afaceri genereaza cele mai mari bacsisuri, cu o medie de 8,06 lei.
In privinta mancarii, 76,3% au declarat ca prefera mancarea romaneasca, 13,1% mancarea italieneasca, fast food este preferata de 5,3% (majoritatea elevi si studenti) iar cea chinezeasca de 3,3%.
Antrepenorii au consumat intr-o masura mai mare mancare cu specific vanatoresc, care este preferata de 1,9% dintre subiectii sondajului.
66,3% din cei chestionati apreciaza cel mai mult la un restaurant calitatea mancarii, 50% calitatea servirii, 29% atmosfera, rapiditatea servirii 18,9%, meniul variat 13,6%, locatia 3,6%.
Importanta acordata rapiditatii servirii pare sa scada pe masura ce creste numarul de vizite la restaurant, iar in ceea ce priveste atmosfera, cei mai sensibili sunt clientii sub 18 ani.


La ce e bun traficul in foodservice

Mai 2008 - Food&Bar Magazine

Din 100 de proprietari de locatii foodservice vom gasi foarte putini oameni care sa afirme ca traficul nu e un factor important in succesul afacerii lor. Si asta pentru ca traficul genereaza in mod direct cash pentru business.

Detalii


Numarul clientilor din restaurant sau cafenea e luat in calcul si de noi, cei care alegem un loc in care sa luam pranzul, sa ne intalnim cu un partener de afaceri sau sa petrecem timp alaturi de cei dragi.

Sigur ca mixul de marketing ne ghideaza si el alegerea, dar traficul, ca si indicator de business, e functie directa a pretului, locatiei, produsului servit si al promovarii. Altfel spus, traficul e ca drojdia din cozonac: e nevoie de el pentru a ne creste business-ul, dar in cantitati prea mari poate umfla artificial afacerea.

Restaurantele si cafenelele sunt de zeci de ani mult mai mult decat localuri unde clientii cumpara si consuma mancare sau bauturi. Locatiile de foodservice deservesc din ce in ce mai mult nevoi sociale complexe. De la intalniri de afaceri la iesirea periodica alaturi de prieteni, restaurantele, cluburile si barurile sunt medii in care se manifesta uneori snobismul si nevoia de socializare. Acestea fiind spuse, traficul pe care il genereaza o locatie foodservice este si un semnal pentru clienti: „aici puteti fi vazuti in societate” si „aici puteti intalni oameni noi”.

In acelasi timp, insisi clientii din restaurant spun multe despre acea locatie. Structura traficului unei locatii atrage sau indeparteaza clientela. De multe ori auzim oameni discutand despre diversele restaurante din Bucuresti: „Arata bine dar n-am intrat pentru ca erau numai pusti”, „Prea erau toti la patru ace acolo. Cred ca e scump” si „Nu merg acolo ca e local de fite”.

In cazul cluburilor, pe langa omniprezena latura de „cluburi la moda”, auzim calificative ca „e de rockeri”, „club de fitosi”, „pentru bogati” sau chiar „pentru drogati”. Spune-mi cine ti-e prieten si iti spun cine esti.

Dictonul acesta este extrem de relevant in ceea ce priveste structura traficului unei locatii de foodservice.

Restaurantele si cafenelele sunt de zeci de ani mult mai mult decat localuri unde clientii cumpara si consuma mancare sau bauturi. Locatiile de foodservice deservesc din ce in ce mai mult nevoi sociale complexe.

E un moment bun sa ne oprim un pic si asupra unui element din mixul de marketing pe care il putem trata cu usurinta. Daca in ceea ce priveste pretul, locatia fizica si promovarea, se bate multa moneda in zilele noastre, atmosfera din local – care e parte integranta a „produsului” vandut – e tratata cu rapiditate. Si cu toate astea, pana si lanturile de fast-food fac bani din atmosfera, pentru ca ea insasi are capacitatea de a genera trafic si de a selecta publicul. Avem localuri in care mergem cu persoana iubita, localuri preferate pentru intalniri de afaceri sipuncte de intalnire cu prietenii.

Fiecare dintre ele are o atmosfera potrivita pentru iubire, business sau distractie. Si asta nu intamplator. Antreprenorii sau managerii localurilor respective s-au gandit atent cum sa decoreze interiorul, ce tablouri sa agate pe perete, ce flori sa puna in vaze si, da, au ales compilatia de muzica pe care o folosesc drept fundal pentru locatia respectiva. Atmosfera genereaza trafic si traficul genereaza trafic. Pare tautologic dar e, de fapt, inceputul unui cerc vicios.

Traficul din foodservice aduce bani pentru proprietar si pentru client semnaleaza calitate, siguranta si statut social.

Si acum sa trecem la desert. Ganditi-va ca mergeti in vacanta in strainatate si trebuie sa alegeti restaurantul pentru cina. Ca specialisti in aceasta industrie de foodservice, cunoasteti deja elementele cheie in identificarea restaurantului potrivit. Dar un turist obisnuit va alege dupa criterii usor diferite. Prin urmare, daca vede McDonald’s, stie ca acolo meniul ii e cunoscut si ca standardele de calitate impuse de francizor garanteaza calitatea mancarii. Dar daca va dori sa aleaga o locatie noua, eventual una cu mancare traditionala, turistul nostru va compensa lipsa de informatii despre renumele localurilor, trecand in revista oamenii care stau la mese in restaurant. Un local cu mese ocupate e probabil usor favorizat, pentru ca valideaza apriori alegerea turistului nostru. In acelasi timp, un local de foodservice care are localnici drept clienti e alegerea ideala, pentru ca ofera specific local si food safety – localnicii nu ar manca intr-un loc unde se serveste ceva care iti face rau.

Traficul din foodservice e bun pentru toate partile implicate. Pentru proprietar aduce bani si pentru client semnaleaza calitate, siguranta si statut social. In randurile de mai sus am atins cativa factori care genereaza cercul vicios al trafi cului. Am pornit de la profitabilitate si cifra de afaceri, am trecut un pic prin cateva subiecte sociologice si am ajuns la siguranta alimentara. Am putea adopta chiar o urare in foodservice: „Sa-ti creasca traficul!”